Se bat toți să definească sociopatia și să spună multe despre cei atinși de această maladie, zic unii, alții zic că e ceva normal, mie nu-mi pasă de ce zic ei, dar știu clar ce e și o simt pe pielea mea, sociopatia.
Sociopat. După mine, om fără sentimente, fără prieteni(să le spunem cunoștințe-aparente, dar niciodată prieteni), fără emoții, nu iese prea des, decât dacă e neapărată nevoie. Deseori trăiește sentimente negative, e un egoist și egocentrist înnăscut, uneori suferind de un pesimism morbid, alteori de un optimism de o naivitate copilărească, dar toate astea-s doar iluzii, manifestări ale hipocondriei lui.
Cam atât despre sociopatie și sociopați, în curând mai multe doar pe acest blog. Sună bombastic, dar nu e așa. Blogul ăsta-i mica mea insulă, unde nimeni altcineva nu are loc.
Am uitat să spun, uneori mă simt bolnav de logoree, dar nu-mi dau seama dacă e o afecțiune reală sau creierul îmi joacă feste și îmi dă semnal fals-pozitive.
Whatever, te mai aștept pe aici dacă te intesezi de sociopatie.
Cu indiferență,
Sociopatu
